bun de luat acasa

stam tolaniti pe plaja. de plictiseala aruncam priviri in jur. numai grasi si grasutze. nu mai ai dom'le cum sa-ti clatesti un ochi. numai ce-l aud, consolator, dupa ce suspinase a satisfactie dupa ce a dat cu ochii de cele zece zane de pe plaja: uite, tipul ala arata bine! intorc capul si-l vad: corp perfect, tuns periutza, muschii fiecare la locul lui, nici prea prea, nici foarte foarte. si ma aud exclamand, aproape fara voia mea: da, asta e bun de luat acasa. la ceas de seara, in drum spre cashile gazdei, numai ce-l aud: pai nici eu nu am burta. eu nu-s bun de luat acasa? raspund prompt: pai nu te-am luat, bre?

la metrou

io-s cufundata si complet absorbita de cartea pe care o citesc. langa mine se ridica, se aseaza, iar se ridica, tot felul de oameni. la victoriei au venit langa trei fete. doua pe scaun, una sta in picioare, atenta la discutie. cea de langa trancaneste plina de verva. inteleg ca sunt studente la medicina, e ceva cu sucurile gastrice, stomac, nebunii din astea. fata care vorbeste este genul pretty> pe tocuri, fustita, parul prins in coada, machiaj impecabil. pe cea de sta langa ea nu reusesc sa o vad. cea care sta in picioare e toata numai bucle, are parul tuns scurt, jeansi si o camasa lalaie in carouri. fara strop de make-up. soarbe cuvintele fetei. si o soarbe pe ea din priviri. la un moment dat frumusica ii cere o parere, tu cum crezi ca e aici? baietzoasa nu stie sa-i raspunda. eu cred ca nici nu o asculta, atat e de preocupata sa o soarba din priviri. la un moment dat se prinde ca fata asteapta un raspuns. si-i prinde mana. e atata tandrete si disperare in gestul ala. frumusica o strange reflex si continua cu acelasi entuziasm discutia.

blog pentru alinutza

am gasit loc pe bancheta din spate a lui 445, langa o scolaritza cu par rosu ca focul, tuns scurt si cu un rucsac roz in spate plus o garoafa alba in mana. vantul ii spulbera suvitzele roscate. o intreb daca nu e prea curent pentru ea. intoarce spre mine niste ochi superbi, verzi-caprui si-mi spune ca un pic. ca e cam racita si, foarte probabil, o sa raceasca si mai rau. trag geamul. ii zambesc si o intreb cum o cheama. cornelia elena. atat mama, cat si invatatoarea ei sunt tot elene, asa ca ea. imi vine sa-i sarut obrajii pistruiati, dar eu cobor la prima. ii mai arunc un la multi ani peste capetele multimii ingramadite precum sardelele. azi nu a mai mirosit a balega. a mirosit a caise coapte si mi-am adus aminte de un 15 septembrie in care eu am cunoscut un alt cap rosu si pistruiat, cu ochii verzi ca ai frunzelor de brad.

barbatul perfect

simona: lasa diana, o sa vina ziua aia in care o s apara EL, barbatul perfect. si atunci o sa dam navala peste el
simona: si o sa ne scoatem ochii
simona: ca iti dai seama ca daca e perfect, e unicat, nu?
Diana: ia-l tu
Diana: ca io nu cred in perfectiune
Diana: si chiar daca dau peste ea, nu-mi place
Diana: ca ma complexeaza
Diana: si io n-am chef sa ma simt complexata pentru tot restul vietii
simona: bun, imi place cum gandesti
Diana: io vreau sa-l complexez eu pe el
simona: aoleu, maica, nu bun...
Diana: dar el nu o sa se prinda de asta
Diana: evident
simona: trebuie sa inveti de la ala de langa tine, nu sa-l tragi dupa tine toata viata
Diana: nu cred nici in din astea
simona: pai daca e cretin, cum dracu sa se prinda?
Diana: cum ca inveti si te schimbi
Diana: nu se schimba nici dracul
Diana: ne imbunatatim pe ici pe colo
Diana: in mare ramanem aceeasi
simona: cam asa ceva

oameni

io nu am duc la vot! si va sfatuiesc si pe viu sa faceti la fel!
ma uit la ea, la ochii ei albastri si pletele lungi si rosii si mai mai sa sar in atac. in ultimul moment imi moderez vocea si o intreb calm: dar de ce nu? care-s argumentele?
n-are nici unul, nu mai zice nik si-si muta privirea, brusc preocupata de ceva din ecranul monitorului.
deci ieri am votat. nici mai multi, nici mai putini ca-n alte dati. a, pardon! ba cica mai putini. ca cei care s-au urnit spre sectiile de votare faceau parte din electoratul lui base. ca alde psd, prm, pnl si altii au preferat sa stea acasa, sa croseteze sosete de lana. acu na, ce sa zic! tot raul spre bine! :-D
ma rog, ideea e ca mi s-a parut frumos sa aflu ca ieri, ca sa voteze, o prietena aflata in germania a strabatut 400 de kilometri. ca uite de aia avem drept la vot! ca sa ne folosim de dansul si sa votam.

intr-un maxi-taxi

culmea asortarii. sa-ti iei gentutza neagra, in forma de corset, cu tot cu dantela aferenta sanilor buzunar, copie fidela a corsetului cu care esti imbracata.

de'ale lor

el: sobolanule!
ea: de ce-mi spui asa!
el: pentru ca semeni cu un sobolan

pentru o bucatica de hartie

baia doamnelor ramasese fara hartie igienica, asa ca mi-am facut curaj si m-am avantat pe scari pana la baia domnilor, care, dupa cum se stie, nu-s mari consumatori de asemenea produse. dau nas in nas cu soferul, care iesea din buda cu pantalonii in mana. in prima secunda se uita la mine blocat, apoi tzipa ca o muiere si da se acopere. bat in retragere, dar nu inainte de a inshfaca sulul pe care-l tine in mana. :-D