blog pentru alinutza

am gasit loc pe bancheta din spate a lui 445, langa o scolaritza cu par rosu ca focul, tuns scurt si cu un rucsac roz in spate plus o garoafa alba in mana. vantul ii spulbera suvitzele roscate. o intreb daca nu e prea curent pentru ea. intoarce spre mine niste ochi superbi, verzi-caprui si-mi spune ca un pic. ca e cam racita si, foarte probabil, o sa raceasca si mai rau. trag geamul. ii zambesc si o intreb cum o cheama. cornelia elena. atat mama, cat si invatatoarea ei sunt tot elene, asa ca ea. imi vine sa-i sarut obrajii pistruiati, dar eu cobor la prima. ii mai arunc un la multi ani peste capetele multimii ingramadite precum sardelele. azi nu a mai mirosit a balega. a mirosit a caise coapte si mi-am adus aminte de un 15 septembrie in care eu am cunoscut un alt cap rosu si pistruiat, cu ochii verzi ca ai frunzelor de brad.